Termoizolatie cu vata bazaltica sau polistiren ?

 In decursul timpuli oamenii s-au gandit ca investitia in termoizolarea locuintelor respectiv spatiilor industriale este rentabila.Asadar o termoizolatie bine gandita, in timp acopera cheltuielile de incalzire a spatiului respectiv.
 Precizez ca , materialul termoizolant folsit trebuie bine analizat in functie de mai multi factori si anume ,bani disponibili, necesitatile cladirii (prevenirea mucegaiului,confortul termic etc.) si zona unde este situata cladirea (aici ma refer la zgomot,umezeala  si temperatura).
 Cele mai preponderent folosite materiale pentru termoizolatii sunt polistirenul si vata bazaltica urmate de sandwish-urile cu spuma poliuretanica c.a.
 Daca alegem vata bazaltica trebuie sa stim :

 AVANTAJE:

- parcurgerea corecta a fiecarei operatiuni de montare a vatei bazaltice, face ca termoizolatia sa nu aiba o durata de viata prestabilita.
-permite peretillor sa respire.( depinde si ce optiune alegeti pentru finsajul final,atentie cu tencuiala decorativa)
-proprietate antifonica foarte buna.
-proprietate ignifuga foarte buna.

DEZAVANTAJE:

-costul materialelor mai mare.
-pretentia executarii operatiunilor de montare mai mare deci mai costisitor.
-vulnerabilitate la apa.

Daca alegem polistirenul trebuie sa stim:

AVANTAJE :

-costul materialelor mai mic.
-executia operatiunilor de montare mai usoara si mai rapida.
-proprietate antifonica foarte buna.
-nu permite apei sa treaca.

DEZAVANTAJE:

-pana in 20 de ani in conditii adecvate.
-nu permite peretilor sa respire.
-vulnerabilitate la foc sau temperaturi ridicate.

TERMOIZOLATIE CU VATA BAZALTICA

   TERMOIZOLATIE CU POLISTIREN

termoizolatia tavanelor intr-o mansarda

Stim cu toti ce inseamna o vara caniculara sau o iarna geroasa sub un strat de tabla si unul de scanduri.
Până la 30% din pierderile de caldură se realizează astfel prin mansardă, plafon sau prin acoperiș.

Cele mai des folosite materiale pentru izolarea termică a podului sau a mansardei sunt: 

■   Vata minerală de sticlă si cea bazaltică (plăci semi-rigide sau saltele rulate)

■   Polistirenul expandat (plăci semi-rigide, perle de polistiren)

 ■   Fibrele de celuloză (sub forma de fulgi)

■   Spuma poliuretanică

Un mod eficient de a face blocajul termic intre grinzile de la acoperis (presupunem ca au grosimea de 10X10 cm) se foloseste folia de aluminiu ,vata minerala de 5 cm grosime apoi polistiren expandat tot de 5 cm grosime.

Primul pas :
Folia de aluminiu se fixeaza pe scanduri si grinzi cu ajutorul unui capsator.

Al doilea pas:
Se fixeaza fasiile de vata si polistiren taindu-se cu 2 cm mai mari pentru a intra presate.

Al trilea pas :

Golurile posibile dintre placile de polistiren se vor astupa cu adeziv poliuretanic pentru polistiren.

Termoizolația exterioara!

Important de retinut este ca 30 - 35%din caldura unei locuinte se pierde prin peretii exteriori. Cu alte cuvinte, bani aruncati degeaba pe caldura pe timpul iernii.

Asadar, indiferent ca locuiti la casa sau la bloc, o buna izolatie termica va va ajuta sa cheltuiti mai putin pe timp de iarna si totodata sa va bucurati de un confort sporit.

Avantaje de costuri si de confort apar si pe timpul verii. Ganditi-va ca apartamentul sau casa in care locuiti nu se va mai incinge atat de tare, iar aparatul de aer conditionat nu va trebui sa mearga la maximum astfel incat sa puteti respira. Vara, un perete exterior bine izolat mentine interiorul locuintei la o temperatura relativ constanta.

Polistiren

Printre cele mai utilizate materiale pentru termoizolare sunt polistirenul expandat (EPS) si polistirenul extrudat (XPS) datorita pretului mai redus. EPS-ul este folosit atat la exteriorul cladirii, cat  si la interior, acoperis, tavan si incalzire in pardoseala. XPS-ul este recomandat pentru termoizolari in medii umede (fundatii, socluri si terase inversate) datorita impermeabilitatii superioare. XPS-ul nu are capacitatea de a „respira”, fapt care nu il recomanda pentru termoizolarea exterioara a fatadelor.

Vata minerala

Este un alt material des folosit indicat pentru fatade, terase si acoperisuri. Aceasta permite un transfer mai bun al umiditatii din interiorul casei catre exterior si asigura o izolare termica fonica mai buna decat polistirenul.

Spuma poliuretanica

Este o alternativa superioara la polistiren sau vata minerala, cu ajutorul careia veti economisi spatiu, deoarece se aplica intr-un strat de 3 cm, doar pe una dintre suprafete (interioara sau exterioara). Spuma poliuretanica rigida ofera o buna termoizolatie, hidroizolatie, plus un grad ridicat de fonoizolatie deoarece interiorul si exteriorul sunt separate printr-o anvelopa continua, fara punti termice.

Celuloza

Acest tip de termoizolatie se obtine din reciclarea hartiei si are caracteristici de izolant termic si fonic superioare materialelor traditionale. Coeficientul de transfer termic este mai bun decat al vatei minerale, iar aplicarea fara discontinuitati la imbinarea cu structura pe care se monteaza, ii sporeste performanta de izolator termic. Costurile pentru acest tip de termoizolatie sunt mai mari cu 15 - 20% fata de cele ale unor materiale traditionale.

Canepa

Termosistemul cu canepa este recomandat pentru izolarea acoperisurilor, a peretilor si a pardoselii, asigurand un transfer termic bun. Capacitatea excelenta de difuzie a produsului realizeaza reglarea automata a umiditatii, ceea ce permite crearea unor conditii climatice placute si sanatoase in interiorul incaperii. Datorita faptului ca fibrele de canepa nu contin albumina, nu este nevoie de un tratament impotriva moliilor si gandacilor.

Vopsea termoizolatoare

Astfel de termosisteme au un continut ridicat de microsfere de sticla 3MTM, care functioneaza pe principiul reflexiei. Reprezinta o metoda eficienta de termoizolatie pentru interior destinata protectiei impotriva supraincalzirii peretilor pe timp de vara si de incalzire rapida a incaperilor pe timp de iarna.

Asadar cele mai populare termoizolatii sunt cu polistiren si vata minerala bazaltica (ca lideri de piata recomandam gama Sto)

Cateva sfaturi pentru alegerea materialelor pentru termoizlatie :

1. Cum alegeti corect un sistem termoizolant? Trebuie facute calcule sau e suficient sa se cunoasca grosimea zidurilor?

Un sistem termoizolant se alege în functie de câteva criterii importante, si anume: orientarea imobilului catre punctele cardinale, distanta dintre cladirile învecinate si nu în ultimul rând, zona geografica.

Este esential sa se realizeze o auditare energetica a cladirii, sau cel putin o investigare termografica, nefiind suficienta cunoasterea grosimii zidurilor. Daca acest lucru nu este posibil, atunci se recomanda alegerea unui polistiren de fatada cu o grosime de minim 100 mm.

2. De ce sunt importante celelalte straturi ce urmeaza a fi puse peste placile termoizolante? Nu este suficienta doar tencuiala?

Tencuiala decorativa , asa cum sugereaza si denumirea, are în primul rând un rol decorativ.

Pentru marirea rezistentei polistirenului de fatada la socurile mecanice, la fortele de compresie si tractiune care apar pe fatade, dar si pentru oprirea patrunderii razelor UV, polistirenul de fatada se lipeste de perete cu adeziv de polistiren, se fixeaza in dibluri, dupa care se aplica plasa de armare inglobata în adezivul de polistiren si se trage al doilea strat de adeziv.

3. Sistemele trebuie alese si în functie de zona geografica? La mare aerul este sarat si este mult vânt, iar la munte ploua si este zapada, se iau în considerare acesti factori atunci când se alege sistemul?

Într-adevar, zona geografica este foarte importanta. De exemplu, în zonele cu multa umezeala, se recomanda folosirea adezivului de polistiren cu proprietati de respingere a apei, iar ca strat de finisare - decorare, este recomandata tencuiala decorativa structurata cu efect hidrofob, cu rezistenta la intemperii (înghet si dezghet), precum si la razele UV.

4.Executarea corespunzatoare a fiecarei operatii de montarea a temoizolatiei este esentiala pentru un rezultat profesional dorit.

Armarea cu plase sudate

Armarea cu plase sudate se recomandă în special pentru armarea elementelor de suprafaţă, plane sau curbe, ca de exemplu: plăcile planşeelor, pereţi, ziduri de sprijin, radiere. În unele cazuri, armarea cu plase sudate a elementelor liniare s-a dovedit a fi avantajoasă; în aceste situaţii, carcasele de armătură se confecţionează prin îndoirea plaselor. Plasele sudate sunt carcase plane de armătură, confecționate din bare din oțel-beton dispuse pe douã direcții perpendiculare și sudate electric în punctele de intersecție.

Cea mai buna solutie pentru cresterea rezistentei peretilor unei case vechi, sau construita conform unor normative depasite, referitoare la rezistenta la seism, este armarea acestora cu plasa sudata.


Ce se poate si ce nu se poate arma cu plasa sudata

Armarea cu plase sudate este posibila si recomandabila in special la elementele de suprafata, plane sau curbe. Iata cateva exemple: placile planseelor, peretii, zidurile de sprijin, radierele etc. Un exemplu inca si mai concret: peretii unei case vechi, cu zidarie din caramida, casa pe care vreti sa o pastrati. Singura metoda prin care puteti aduce rezistenta acestor pereti la valorile recomandate de normativele actuale in constructii este armarea cu plasa sudata! Nu se admite armarea cu plase sudate a elementelor solicitate predominant la intindere sau torsiune.
 De asemenea, nu se admite armarea cu plase sudate a elementelor structurale cu rol important in protectia antiseismica a structurii de rezistenta, de exemplu a nivelelor inferioare ale constructiilor cu diafragme.

Innadirea plaselor sudate

 De cele mai multe ori, o singura plasa nu poate acoperi in intregime tot peretele ce urmeaza a fi armat. In aceasta situatie, se folosesc mai multe plase, care se innadesc. Daca innadirea urmeaza sa se faca pe zone intinse, se recomanda ca numarul innadirilor in aceeasi sectiune sa nu fie mai mare de 50% din aria totala de armatura din sectiunea considerata.

Aceeasi conditie va fi respectata si in cazul armarii cu mai multe plase suprapuse, asezate pe un singur rand sau pe mai multe randuri. Imbinarile prin suprapunere vor fi amplasate, pe cat posibil, in zonele mai putin solicitate - in niciun caz pe muchiile determinate de intersectia a doi pereti vecini!

Nodurile plaselor suprapuse vor fi decalate pe o distanta de cel putin 1.3 x L, unde L este lungimea de suprapunere a plaselor. Iata, alaturat, un tabel cu valorile minime ale lungimii de suprapunere L:

In zonele de innadire, plasele suprapuse vor fi legate intre ele, la colturi, cu sarma; cand lungimile pe care se innadesc plasele sunt mai mari de 4 m, se va prevedea, in afara legaturilor de la colturi, si o legatura suplimentara intermediara. In niciun caz nu se va folosi sudura la innadirile plaselor!

In toate cazurile se recomanda sa nu se prevada mai mult de doua plase suprapuse in sectiuni curente, deci sa nu se ajunga la mai mult de trei plase suprapuse in zonele de innadire.

Indoirea plaselor sudate

Dupa cum am precizat anterior, plasele sudate nu se innadesc pe muchia determinata de doi pereti, ci in campul unuia dintre pereti. Altfel spus, una dintre plase trebuie indoita pe muchie pentru a ajunge pe peretele vecin, unde urmeaza sa se faca suprapunerea cu cealalta plasa.

Cum se face indoirea? Regula este ca, la indoire, nodurile sa se gaseasca pe partea interioara (concava) a indoiturii si in afara zonei curbe. Se va urmari ca distanta dintre sectiunea in care incepe indoitura si axul celui mai apropiat nod sudat sa fie de cel putin 2.5 d, unde d este diametrul barelor de rezistenta. Se permite derogarea de la aceasta regula doar in cazul in care barele plaselor au diametrul de cel mult 8 mm.

In aceste conditii, plasa se poate indoi cu nodurile la exterior si fara limita de distanta amintita mai sus, cu conditia ca raza de curbura sa fie de minimum 3 d.

Betonarea plaselor sudate

In functie de prescriptiile inginerului structurist, plasele fie se pot prinde direct pe peretii ce urmeaza a fi armati, cu ajutorul unor dibluri introduse in perete, fie departate de acestia cu ajutorul unor distantieri din plastic, pentru a permite adaugarea unui strat mai gros de beton.
 In oricare dintre aceste situatii, inainte de betonare se face o umezire a peretilor, udandu-i din abundenta, in mai multe reprize. Betonarea se incepe de jos si se executa continuu si uniform, pana la terminarea lucrarii

Retete beton

Prepararea betonului la santier

     Prepararea betonului la santier se face fie manual, fie folosind un malaxor de beton. Se accepta ca betonul sa fie preparat manual pana la maxim clasa C8/10(marca B150). Prepararea betonului la santier in betoniera este o metoda des intalnita. Unele conditii ce trebuie respectate pentru obtinerea unui beton de calitate folosind betoniera:
        - cimentul folosit sa aibe clasa de rezistenta corespunzatoare si sa nu fie alterat
        - agregatele folosite sa fie de calitate, curate si sa aiba aspect uscat
        - cantitatile din reteta sa fie respectate cat mai exact
        - sa se efectueze malaxarea suficient timp pentru o buna omogenizare
      Pentru elementele structurale de rezistenta recomand folosirea betonului de statie. Daca totusi alegeti sa mergeti pe varianta betonului preparat la santier, pentru dozarea cantitatilor va recomand sa folositi un cantar electronic cu carlig si cateva galeti (cate una sau mai multe pentru fiecare ingredient in parte, astfel incat pana cand se termina un ciclu de malaxare sa fie gata cantitatile pentru ciclul urmator). Daca nu va surade ideea folosirii cantarului, metoda cu erori relativ mici, puteti folosi dozarea volumetrica folosind doar galetile gradate, metoda cu erori mai mari. Doazarea cu lopata este metoda supusa celor mai mari erori si nu este recomandata decat pentru betoane cu cerinte minime de rezistenta.
    Reteta unui beton se stabileste in functie de parametrii precum: rezistenta mecanica ceruta, dimensiunile geometrice si armarea elementelor ce urmeaza a fi realizate, agresivitatea mediului la care betonul va fi expus pe perioada de expolatare, factorii de mediu in momentul punerii in opera, coeficientul de permeabilitate necesar, cerinte economice, alti parametrii necesari indeplinirii scopului pentru care respectivul element/constructie de beton este proiectat. Din acest motiv, nu exista retete de beton universal corecte.
Reteta Beton Clasa C 4/5 - Marca B75
pentru 1mc: - ciment: 173 kg                  - 13,5 galeti de 10L    (aprox. 41 lopeti)
                    - balast 0-31mm: 2048 kg   - 120,5 galeti de 10L  (aprox. 361 lopeti)
                    - nisip 3-7mm: 192 kg         - 15 galeti de 10L        (aprox. 45 lopeti)
                    - apa: 170 kg                      - 17 galeti de 10L
proportii in kg: 1kg ciment + 11,8kg balast + 1,1kg nisip + 1kg apa
proportii in galeti de 10L: o galeata ciment + 8,9 galeti balast + 1,1 galeti nisip + 12,6L apa
proportii in lopeti: o lopata de ciment - 9 lopeti de balast + o lopata de nisip + 4,2L apa*
*in conditiile in care volumul de ciment/agregat ridicat de lopata folosita este de aproximativ 3,3 L (3 lopeti umplu galeata pana la 10L)
Reteta Beton Clasa C 6/7,5 - Marca B100
pentru 1mc: - ciment: 203 kg                   - 16 galeti de 10L        (aprox. 48 lopeti)
                    - balast 0-31mm: 2048 kg    - 120,5 galeti de 10L   (aprox. 361 lopeti)
                    - nisip 3-7mm: 192 kg          - 15 galeti de 10L        (aprox. 45 lopeti)
                    - apa: 165 kg                       - 16,5 galeti de 10L
proportii in kg: 1kg ciment + 10,1kg balast + 0,95 kg nisip + 0,8 kg apa
proportii in galeti de 10L: o galeata ciment + 7,5 galeti balast + 0,9 galeti nisip + 10,3L apa
proportii in lopeti: o lopata de ciment + 7,5 lopeti de balast + o lopata de nisip + 3,4L apa*
*in conditiile in care volumul de ciment/agregat ridicat de lopata folosita este de aproximativ 3,3 L (3 lopeti umplu galeata pana la 10L)
Reteta Beton Clasa C 8/10 - Marca B150
pentru 1mc: - ciment: 279 kg                    - 21,8 galeti de 10L     (aprox. 65 lopeti)
                    - nisip 0-3mm: 663 kg           - 51 galeti de 10L        (aprox. 153 lopeti)
                    - nisip 3-7mm: 343 kg           - 24,5 galeti de 10L     (aprox. 73,5 lopeti)
                    - pietris 7-16mm: 439 kg       - 28,3 galeti de 10L     (aprox. 85 lopeti)
                    - pietris 16-31mm: 591 kg     - 35,8 galeti de 10L     (aprox. 107,5 lopeti)
                    - apa: 190 kg                        - 19 galeti de 10L
proportii in kg: 1kg ciment + 2,4 kg nisip 0-3mm + 1,2kg nisip 3-7mm + 1,6kg pietris 7-16mm + 2,1kg pietris 16-31
                        mm - 0,68kg apa
proportii in galeti de 10L: o galeata de ciment + 2,3 galeti nisip 0-3mm + 1,1 galeti nisip 3-7mm + 1,3 galeti pietris
                                        7-16mm + 1,6 galeti pietris 16-31mm + 8,7L apa
proportii in lopeti: o lopata de ciment + 2,3 lopeti nisip 0-3mm + 1,1 lopeti nisip 3-7mm + 1,3 lopeti pietris 7-16mm
                            + 1,6 lopeti pietris 16-31mm + 2,9L apa*
*in conditiile in care volumul de ciment/agregat ridicat de lopata folosita este de aproximativ 3,3 L (3 lopeti umplu galeata pana la 10L)
Reteta Beton Clasa C 12/15 - Marca B200
pentru 1mc: - ciment: 320 kg                     - 25 galeti de 10L       (aprox. 75 lopeti)
                    - nisip 0-3mm: 647 kg            - 49,8 galeti de 10L    (aprox. 149,5 lopeti)
                    - nisip 3-7mm: 339 kg            - 24,2 galeti de 10L    (aprox. 72,5 lopeti)
                    - pietris 7-16mm: 429 kg        - 27,7 galeti de 10L    (aprox. 83 lopeti)
                    - pietris 16-31mm: 588 kg      - 35,6 galeti de 10L    (aprox. 107 lopeti)
                    - apa: 190 kg                         - 19 galeti de 10L
proportii in kg: 1kg ciment + 2,02kg nisip 0-3mm + 1,06kg nisip 3-7mm + 1,34kg pietris 7-16mm + 1,84kg pietris
                        16-31mm + 0,59kg apa
proportii in galeti de 10L: o galeata ciment + 2 galeti nisip 0-3mm + o galeata nisip 3-7mm + 1,1 galeti pietris
                                         7-16mm + 1,4 galeti pietris 16-31mm + 7,6L apa
proportii in lopeti: o lopata ciment + 2 lopeti nisip 0-3mm + o lopata nisip 3-7mm + 1,1 lopeti pietris 7-16mm +
                            + 1,4 lopti pietris 16-31mm + 2,5L apa*
*in conditiile in care volumul de ciment/agregat ridicat de lopata folosita este de aproximativ 3,3 L (3 lopeti umplu galeata pana la 10L)
Reteta Beton Clasa C 16/20 - Marca B250
pentru 1mc: - ciment: 330 kg                       - 25,8 galeti de 10L     (aprox. 77,5 lopeti)
                    - nisip 0-3mm: 647 kg              - 49,8 galeti de 10L     (aprox. 149,5 lopeti)
                    - nisip 3-7mm: 339 kg              - 24,2 galeti de 10L     (aprox. 72,5 lopeti)
                    - pietris 7-16mm: 429 kg          - 27,7 galeti de 10L     (aprox. 83 lopeti)
                    - pietris 16-31mm: 579 kg        - 35,1 galeti de 10L     (aprox. 105,5 lopeti)
                    - apa: 190 kg                            - 19 galeti de 10L
proportii in kg: 1kg ciment + 1,96kg nisip 0-3mm + 1,03kg nisip 3-7mm + 1,3kg pietris 7-16mm + 1,75kg pietris
                        16-31mm + 0,56kg apa
proportii in galeti de 10L: o galeata ciment + 1,9 galeti nisip 0-3mm + 0,9 galeti nisip 3-7mm + 1,1 galeti pietris
                                        7-16mm + 1,4 galeti pietris 16-31mm + 7,4L apa
proportii in lopeti: o lopata ciment + 1,9 lopeti nisip 0-3mm + 0,9 lopeti nisip 3-7mm + 1,1 lopeti pietris 7-16mm +
                            + 1,4 lopeti pietris 16-31mm + 2,5L apa*
*in conditiile in care volumul de ciment/agregat ridicat de lopata folosita este de aproximativ 3,3 L (3 lopeti umplu galeata pana la 10L)
Reteta Beton Clasa C 18/22,5 - Marca B300
pentru 1mc: - ciment: 376 kg                        - 29,4 galeti de 10L      (aprox. 88 lopeti)
                    - nisip 0-3mm: 528 kg               - 40,6 galeti de 10L      (aprox. 122 lopeti)
                    - nisip 3-7mm: 323 kg               - 23,1 galeti de 10L      (aprox. 69,5 lopeti)
                    - pietris 7-16mm: 429 kg           - 27,7 galeti de 10L      (aprox. 83 lopeti)
                    - pietris 16-31mm: 635 kg         - 38,5 galeti de 10L      (aprox. 115,5 lopeti)
                    - apa: 200 kg                             - 20 galeti de 10L
proportii in kg: 1kg ciment + 1,4kg nisip 0-3mm + 0,86kg nisip 3-7mm + 1,14kg pietris 7-16mm + 1,69kg pietris
                        16-31mm + 0,53kg apa
proprotii in galeti de 10L: o galeata ciment + 1,4 galeti nisip 0-3mm + 0,8 galeti nisip 3-7mm + 0,9 galeti pietris
                                        7-16mm + 1,3 galeti pietris 16-31mm + 6,8L apa
proportii in lopeti: o lopata ciment + 1,4 lopeti nisip 0-3mm + 0,8 lopeti nisip 3-7mm + 0,9 lopeti pietris 7-16mm +
                            + 1,3 lopeti pietris 16-31mm + 2,27L apa*
*in conditiile in care volumul de ciment/agregat ridicat de lopata folosita este de aproximativ 3,3 L (3 lopeti umplu galeata pana la 10L)

FOSA SEPTICA

Ce este un bazin vidanjabil?

Un bazin vidanjabil este un bazin realizat din pereti din beton, de
preferinta cu pereti armati pentru a se evita prabusirea zidurilor, care,
atunci cand este umplut, necesita vidanjare. Acest sistem de rezolvare a
problemei canalizarii, este unul din cele mai intalnite, datorita faptului ca
este usor de realizat, nu contravine legilor in vigoare, acesta find etans si
necontaminand mediul inconjurator si destul de ieftin de construit. In
schimb cand vorbim de costurile de exploatare, acestea se ridica, datorita
faptului ca necesita o vidanjare destul de frecventa.

Deasemenea in momentul vidanjarii se va crea un disconfort olfactiv
datorita mirosurilor neplacute ce vor fi generate in procesul de vidanjare,
mirosuri ce vor disparea deabia in cateva zile, mai ales in anotimpurile
calduroase.

 O alta problema ar fi spatiul pe care il ocupa o astfel de fosa vidanjabila,
acestea realizandu-se de dimensiuni mari pentru ca beneficiarul sa o poate
vidanja mai rar, in schimb trebuie luat in calcul ca o masina de vidanjare
poate incarca maxim 9mc de apa uzata, deci pentru a reusi sa goleasca o
fosa intreaga,va trebui sa faca mai multe transporturi, asta insemnand
inevitabil mai multi bani.

 Acest sistem este o solutie conforma cu legea, doar ca unii dintre noi,
din cauza costurilor ridicate de vidanjare, “uitam” sa hidroizolam peretii, ba
chiar mai mult, mai dam si niste gauri in peretii si fundul fosei, ca apa, sa
se inflitreze si sa scapam de vidanjarile dese.
Exista diferite tipuri de fose septice. Materiale din care se poate procura/construi o fosa pot fi:

- beton/caramida
 - fibra de sticla
 - polietilena
 - placi prefabricate

Exista varianta cumpararii unei fose septice “la gata” din comert sau construirea uneia din beton.
 Vorbim aici despre fosele din beton armat.

Cum se construieste o fosa septica din beton:

- Sapatura gropii. Dimeniunea acesteia va depinde de mai multe aspecte. Numarul de persoane care locuiesc constant in casa, cat de des este locuita casa, cate bai, cat de des vom chema serviciul pentru vidanjare si nu in ultimul rand cat de des se gateste.
 Un exemplu ar fi o fosa de 2,5 metri latime, 2,5 lungime si o adancime de 2,5 metri.

- Armarea peretilor, cu plase (sau pc52 / ob37 – vezi armarea la constructia beciului)

- Cofrarea peretilor. Se va face cofraj si se va arma si peretele ce va despartii cele doua compartimente. In general o fosa are doua compartimente. In primul compartiment vor ajunge materiile solide si va fi prevazuta intrarea tevii de canalizare, undeva mai sus.

- Turnarea betonului in cofraj

- Dupa cateva zile, in functie si de caldura de afara, se va incepe constructia placii fosei septice. Se va cofra si se va turna betonul exact ca la o placa normala de casa pentru etaj (vezi turnarea placii), insa va fi lasata o gura de acces pentru vidanjare, care se va acoperii cu un capac, in general de metal.
 Tot in placa trebuie lasata o gura de aerisire.

- Hidroizolatia fosei pe interior. Poti gasi in comert, in magazine specializate, mai multe tipuri de solutii hidroizolante.

Unde montam fosa septica?

Dupa ce avem toate avizele aprobate (autorizatia de constructie, certificatul de urbanism) pentru instalarea fosei, putem alege locul unde va fi montata.


ATENTIE !
Cerinte pentru realizarea campurilor de PERCOLARE :
1.Solul in care se va executa percolarea trebuie sa nu fie excesiv
nisipos pentru a nu permite infiltrarea imediata a apei tratate in panza
freatica.
Se va lua in considerare solul de la o adancime egala si mai mare
decat cea la care se instaleaza tunelele de percolare .
2.Liniile de percolare se vor amplasa astfel incat sa se pastreze o cota
de cel putin 2 metri fata de panza freatica cea mai apropiata.
4.Panta campului de drenaj trebuie sa fie maxima 1% si nu trebuie sa
se gaseasca intr-o arie susceptibila de alunecari..
5.Reteaua de percolare trebuie amplasata la o distanta mai mare de
30 de metri de orice put sau sursa de apa potabila.
Se va consulta orice alta sursa de date publica sau privata pentru a
estima adancimea apei subterane care trebuie sa fie cu cel putin cu 2
metri mai jos decat fundul liniei de percolare .
Apa deversata din fosele septice va fi preluata de vasele capilare ale
solului care vor actiona ca un filtru biologic prin procesul de
biodegradare anaeroba asupra efluentului percolat uniform in sol prin
reteaua de percolare . Gradul de purificare finala depinde intotdeauna
de factorii de incarcare si nivelul concentratiei de materii totale in
suspensie, activitatea bacteriologica si de asemenea
distanta pana la intalnirea cu apele subterane.
Cu cat volumul de dimensionare al fosei este mai mare, se considera
ca s-a efectuat si epurarea biologica deci in consecinta, vor necesita
intotdeauna conditii mai lejere legate de suprafata minima a campului
de drenaj. Campul de dispersie al apei drenate este in general 1 metru
pe directie orizontala si 0,7 metri pe adancime de la linia campului de
drenaj. Pentru mentinerea calitatatii apei din sol, panza freatica si
puturi de apa potabila in concordanta cu normele sanitare se vor
impune distante minime de siguranta pentru percolarea apelor
menajere astfel :
- Percolarea se executa la cel putin 1,5 metri adancime fata de de cota
0 a solului
- Partea inferioara a liniei de percolare va fi la cel putin 2 metri
deasupra panzei freatice
- Se va pastra o distanta minima de 30 de metri pe orizontala fata de
orice sursa de apa potabila.
Elemente de executie a campului de percolare:
- Suprafata minima de percolare necesara pentru apa menajera
produsa de o persoana este determinata de gradul de permebilitate a
solului si de randamentul sistemului de tratare.
- Linia de percolare este definita ca o excavatie cu latimea de minim
150 cm si cu adancimea de minim 150 cm, utilizand o metoda uzuala
de umplere de jur imprejur a tunelelor de percolare cu piatra (agregat)
16-32 mm. Sub stratul de agregat si tunelul de percolare se aseaza un
strat de piatra (agregat) 16-32 mm. Se mai recomanda ca pamantul de
umplutura de la suprafata sa prezinte o panta, astfel incat sa nu
permita stationarea indelungata a apelor de suprafata deasupra liniilor
de pecolare si acoperirea agregatului de deasupra tunelului de
percolare cu material geotextil.

Pretul unei fose la cheie, in comert, variaza intre 1500 ron si 8000 ron.

Constructia casei de la A la Z

Execuția unei construcții

Desi internetul devine un bun sfatuitor pentru clienti, este mai mult decat esential sa alegeti cu atentie executantii constructiei.Teoria nu e chiar grea cand te informezi regulat insa practica e baza!
Fiecare etapă de construcţie a unei case este legată de cele executate anterior şi de cele viitoare.Este importanta o strategie a succesiunii lor, astfel încât procesul tehnologic de construcţie să curgă firesc, fără inversiuni sau omisiuni şi fără să afecteze calitatea finală a construcţiei. Alegeți cu cap fiecare executant in parte (instalator,electrician,constructor) iar rezultatele se vor vedea și simți la final.

 E bine să nu uitaţi că ridicarea unei case începe de jos în sus şi dinspre afară către înăuntru. Presupunând că aţi rezolvat cu problema obţinerii autorizaţiilor necesare în construcţia unei case şi că sunteţi gata să treceţi la treabă, fundaţia va fi primul lucru de care vă veţi ocupa.

Luând seama la asta, vă veţi gândi din timp atât la o echipă de săpători (dacă vi se pare convenabil, poate chiar închiriaţi din timp un utilaj de săpat), cât şi la... prognoza meteo. Nu e bine să începeţi cu stângul: o succesiune de trei-patru zile ploioase v-ar putea enerva nemeritat şi e bine să vă păstraţi nervii pentru mai târziu! Aţi putea să vă gândiţi dinainte ce să faceţi cu pământul rezultat.Constructorii dispun uneori și de utilaje pentru transportul pamantului nefolositor. Totuși până la execuția fundației trebuie ținut cont de pantele de scurgere a apei, iar atunci ați putea intrebuința acest pământ.

Ridicarea casei, la exterior

Imediat ce fundaţiile sunt la locul lor, veţi intra în următoarea etapa: ridicarea zidurilor portante. Constructorii trebuie anunţaţi din timp în care zi îşi pot începe lucrul (veţi vedea că orice întârziere e importantă, mai ales dacă începeţi şantierul cu două-trei luni înainte de venirea toamnei), iar dumneavoastră trebuie să aveţi cumpărate toate materialele necesare (ciment, nisip, cărămizi etc).

A treia etapă, legată de cea dinainte, este montarea (turnarea) buiandrugilor deasupra uşilor şi ferestrelor. Sunteţi în mare eroare dacă socotiţi acest proces drept unul minor. Trebuie să ştiţi că buiandrugii, deşi neînsemnaţi ca suprafaţă, au un rol deosebit de important în structura unei clădiri, deci sunteţi obligaţi să-i trataţi cu atenţie deosebită.

De-acum puteţi să vă gândiţi la construcţia planşeului. E o etapă ceva mai grea decât ridicarea zidurilor, dar va marca trecerea de la nişte ziduri oarecare la unele care încep deja să arate a casă. Aveţi grijă să nu uitaţi diversele orificii pentru instalaţii! E mult mai sănătos să le faceţi acum, decât să spargeţi planşeul mai târziu.

Ei bine, aţi ajuns sus: de-acum puteţi monta acoperişul. Asta înseamnă că aţi cumpărat deja tot lemnul necesar (ar fi bine să fie cât mai uscat), cuie, holşuruburi, dar şi... învelitoarea. Trebuie să ştiţi dinainte cine vă va monta ţiglele (sau tabla). Cei mai mulţi furnizori de învelitori oferă şi echipe specializate pentru montarea acestora.

E bine să-i alegeţi pe ei şi nu pe nea Vasile de la colţ. Nu numai că ştiu bine ce fac, dar oferă şi garanţie!

Etape de construcţie, la interior

  De-acum sunteţi relativ în ordine cu exteriorul, prin urmare, vă puteţi muta la interior! Urmează ridicarea pereţilor despărţitori, o etapă foarte importantă atât funcţional, cât şi... moral. Veţi vedea casa, în sfârşit!     Chiar dacă e încă departe de a fi locuibilă, acum e momentul în care veţi înţelege dacă aţi făcut o bucătărie prea mică, o baie prea îngustă sau o sufragerie întunecată. Într-o oarecare măsură, lucrurile pot fi remediate.

  La capătul acestei etape, se poate trece la montarea uşilor şi ferestrelor precum și la tencuirea și izolarea fonica /termica la exterior. Casa dumneavoastră este complet etanşă, interiorul fiind izolat de exterior. Este momentul în care pe şantier apar instalatorii. Aceştia vor monta reţelele de apă, canalizare, electricitate, încălzire şi gaz metan. Va fi o succesiune rapidă de meşteri, cărora trebuie să fiţi pregătiţi să le faceţi faţă(mai mult decat atat ...atenție la alegerea meseriașilor). E o etapă foarte solicitantă, de la cumpărarea materialelor şi până la remedierea diverselor nereguli descoperite (n-ar trebui să vă miraţi dacă persoana care montează centrala se plânge de constructor, iar electricianul îl ponegreşte pe cel cu gazul).

  Va recomand să incepeți cu instalatorul apoi cu electricianul respectiv firma de gaz apoi intr-un sfarșit meseriașul cel mai responsabil de casa dumneavoastra ,constructorul!

  Când sunteţi absolut convinşi că toate instalaţiile sunt în regulă (nu acceptaţi argumente de genul „acum sunt ceva probleme la apă, haideţi să mergem aşa şi remediem mai târziu“, sigur veţi ieşi în pierdere!), puteţi turna şapele şi tencui spaţiile interioare. Aţi cam terminat cu lucrările grosiere; puteţi sărbători şi trece la placaje. E momentul pentru montarea gresiei, a faianţei, apoi pentru execuţia zugrăvelilor.

Realizarea instalaţiilor

O etapă importantă pentru operaţiunile de construcţie la interior o constituie realizarea instalaţiilor: de apă, electricitate, încălzire, precum şi a reţelei de canalizare. O bună calitate a acestora are un rol decisiv asupra calităţii construcţiei în ansamblu. De aceea, nu căutaţi costuri minime de realizare a instalaţiilor (cu proiectarea „după ureche“), ci aveţi în vedere cu orice preţ proiectarea corectă a unei instalaţii care să realizeze cu adevărat parametrii doriţi. Aţi cam terminat cu mizeria „în stil mare“. E momentul să montaţi corpurile de încălzire, lavoarul, WC-ul, robineţii şi tot ceea ce aţi mai cumpărat - căci le aveţi deja cumpărate, da? N-ar fi bine să fie altfel, să vă apucaţi tocmai acum să colindaţi prin magazine! Tot acum se poate monta şi aragazul.   Dacă faceţi mobila pe comandă, meşterii tâmplari trebuie să ştie precis unde va fi montată aceasta.

  Intr-un sfarșit ați ajuns la mobilat. Atenţie mare la modul cum vă plimbaţi cu dulapurile prin casă! Nu cumva să vă daţi prea aproape de colţuri sau să scăpaţi ceva greu pe gresie ori pe parchet! În acelaşi timp, veţi monta draperiile, corpurile de iluminat şi orice gadgeturi de care vreţi să fiţi însoţiţi (instalaţii audio, proiectoare etc.).

   Asadar,teoretic casa dumneavoastra este gata!Bucurați-va daca ați ales cu cap executanții fiecarei operațiuni!

Ventilația acoperisului

Este foarte important atunci cand scoți din buzunar foarte mulți bani pentru acoperisul casei tale,sa iei in calcul si ventilația acestuia, pentru asigurarea unei bune mentenanțe.

PODUL CASEI VENTILAT  – nelocuibil
In cladiri cu o latime mai mica de 12 metri si cu o panta de acoperiș mai mica de 10 grade, spațiul rece de acoperiș poate fi ventilat de la streașina la streașina. Altfel, ventilarea este necesara incepand de la streașina și pana la coama.
Ventilarea previne condensarea in planul acoperișului si pe partea inferioara a invelitorii. Ventilarea naturala a acoperișului, pentru a funcționa corespunzator,  depinde de tirajul aerului si de presiunea vantului.

PODUL CASEI VENTILAT – locuibil
Spatiul de acoperis intr-o cladire cu un pod locuibil sau cu o camera avand un tavan inalt, poate fi ventilat incepand de la streasine si continuand pana la coama.
Acest tip de ventilatie este suficienta numai daca nu sunt zone alocate pentru ferestre de mansarda sau lucarne.

 PODUL CASEI VENTILAT – ferestre de mansarda sau lucarne
Ventilația de la streașina pana la coama este neadecvata in exemplul de mai sus al unei construcii de acoperis cu ferestre de mansarda sau lucarne.
Acest tip de suprafata intrerupta necesita instalarea unor ventilatii suplimentare pentru a se asigura ventilarea potrivita a structurii acoperisului.

VENTILATIA INSUFICIENTA DAUNEAZA
Ventilatia inadecvata a structurii acoperisului poate avea rezultate negative  costisitoare. Cantitatea de umiditate prinsa in structura acoperisului reduce  puterea de izolare a materialului izolant.
In acelasi timp, ofera conditii bune de formare si crestere a mucegaiului si creste riscul de a avea atacuri de insecte, cauzand daune severe asupra partilor din lemn ale acoperisului.

CUI SE ADRESEAZA PROGRAMUL NATIONAL DE REABILITARE TERMICA? Asociatiilor de proprietari care doresc sa creasca performanta energetica a blocurilor de locuinte care au fost construite pe baza unui proiect elaborat in perioada 1950-1990, indiferent de sistemul de incalzire al acestora.
 CE PRESUPUNE REABILITAREA TERMICA?
-izolarea termica a peretilor exteriori ai blocului;
 -inlocuirea ferestrelor intregului bloc si a usilor exterioare existente cu unele superioare calitativ, care vor izola mai bine fiecare incapere;
 -termo-hidroizolarea acoperisurilor sau a terasei/termoizolarea planseului de peste ultimul nivel, in cazul existentei sarpantei;
 -izolarea termica a planseului peste subsol, in cazul in care prin proiectarea blocului sunt prevazute apartamente la parter;
 -demontarea instalatiilor si echipamentelor aflate pe fatadele si terasa blocului de locuinte precum si remontarea acestora dupa efectuarea lucrarilor de izolare termica,
 -lucrari de refacere a finisajelor anvelopei.
 In functie de rezultatele expertizei tehnice si auditului energetic efectuat asupra blocului, la aceste lucrari se mai pot adauga:
-reparatii la elementele de constructie care prezinta potential pericol de desprindere si/sau afecteaza functionalitatea blocului de locuinte;
-interventie la instalatia de distributie a agentului termic pentru incalzirea spatiilor comunale blocului de locuinte.
 CARE SUNT PRINCIPALELE OBIECTIVELE ALE PROGRAMULUI NATIONAL DE REABILITARE TERMICA
-Imbunatatirea conditiilor de igiena si confort termic;
-Reducerea pierderilor de caldura si a consumurilor energetice;
-Reducerea costurilor de intretinere pentru incalzire si apa calda de consum;
-Reducerea emisiilor poluante generate de producerea, transportul si consumul de energie.
 DE CE SA INVESTIM IN REABILITAREA TERMICA A LOCUINTEI? Exista foarte multe argumente care pledeaza pentru reabilitarea termica a blocului in care locuiti. Enumeram doar citeva dintre ele:
 -reducerea cheltuielilor la intretinere, pentru plata energiei termice, datorita scaderii importante a pierderilor de caldura si prin aceasta a consumului;
 -imbunatatirea conditiilor de confort in apartamentul dumneavoastra;
 -cresterea valorii apartamentului dumneavoastra.
 CAT COSTA REABILITAREA TERMICA? Asociatia de locatari plateste 20% din costul total al lucrarilor de reabilitare. Restul de 80% este asigurat de la bugetul de stat si cel local. Procentul de 20% din totalul lucrarii de reabilitare se imparte intre toti proprietarii, fiecaruia revenindu-i o cota parte in functie de cota parte indiviza ce revine fiecarui proprietar. In cazul in care asociatia, unul sau mai multi proprietari nu isi pot achita partea ce le revine, primaria locala poate prelua partial sau integral costurile si poate decide modul in care se va recupera ulterior suma de bani. 80% din costul reabilitarii termice este asigurat astfel: 50% de la bugetul de stat, prin Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei, in limita fondurilor aprobate anual pentru Programul de reabilitare termica si 30% de la bugetul local, in limita fondurilor aprobate anual pentru Programul de reabilitare termica.

Ce alegem? Caramida sau BCA?

Ridicarea unei clădiri trebuie să țină cont de calitatea materialelor de construcție, de factorii financiari și nu în ultimul rând de confortul pe care îl va experimenta proprietarul în noua locuință.
 Când faci alegerea între cărămidă și BCA este indicat să ai în vedere aceste aspecte – raportul preț/calitate, rapiditate în execuție, eficiență, economie de materiale, rezistență, durabilitate etc.

 Pentru cei mai mulți dintre noi, cărămida continuă săreprezinte un etalon în clasa materialelor de construcție. Chiar dacă este un compus foartevechi, numeroasele calitățiîl menținîn topul preferințelor constructorilor. Sunt cunoscute și apreciate durabilitatea, siguranța și rezistența de care dă dovadă cărămida.
Construcțiile din blocuri de cărămidă prezintă izolație fonică și termică, rezistență la foc/umiditate/insecte, stil,confort, stabilitate, valoare pentru viitor. Este de înțeles de ce, de-a lungul secolelor,oamenii preferau acest material pentru ridicarea caselor.
 Cărămida este favorită și pentru dimensiunile sale. O grosimede 375mm a pereților exteriori este ideală pentru ca locuința să fie solidă, ferită de frig sau de caniculă. Iar cărămida prezintă această grosime. Atracția pentru acest material este ușor de înțeles, cuantificând plusurile de care dă dovadă. Totuși, tehnologiile moderne nu au reușit să conceapă un alt element cu trăsături superioare cărămizii?

    BCA-ul pare o invenție care concurează serios cărămida.Fabricat din nisip, apă, ciment, respectiv calcar calcinat și var, acest produs natural reciclabileste un excelent termoizolator, mai ușor decât cărămida, rezistent la foc, simplu de instalat, cu o izolație fonică foarte bună și cu un raport preț-calitate de invidiat.         Manopera este cu aproape 50% mai ieftină decât în cazul unei construcţii din cărămidă. Dar, pentru ca o casă executată din BCA să prezinte eficiență și calități superioare, este obligatoriu ca blocurile să fie aliniate perfect, mortarul să fie cel indicat de către producătorul de BCA, grosimea elementului să fie de30cm, orice denivelare să fie înlăturată și praful rezultat în urma șlefuirii îndepărtat. Datorită caracteristicilor tehnice deosebite, izolarea termică, fonică sau ignifugă nu mai sunt necesare. Singurul neajuns al BCA-ului constă în lipsa calităților portante. De aceea este recomandat doar pentru pereții care nu suportă greutatea imobilului, structura de rezistență fiind executată cu cadre din beton armat sau elemente metalice.

 Dintre cele două materiale,pe care îl preferi pentru construcția casei? Ce variantă crezi că te avantajează cel mai mult? Sursa: adevarul.ro

Terenul pentru casa ta

ATENȚIE!Se intampla sa cumparați un teren și mai apoi ca constatați ca ați luat o mare țeapa,deoarece nu puteți sa va construiți casa dorita sau nu sunteți satisfacut de unele aspecte ale terenului.Pentru a evita acestea este bine sa stiți sfatul unui profesionalist: 1.Alege cu atentie terenul intravilan pentru construirea casei/ cladirii: atenție la suprafața necesara, forma geometrica, poziționarea geografica, studiul geotehnic, utilitațile aferente și vecinatatile acestuia; 2.Cumpara terenul dupa ce ai analizat atent toate aspectele, pentru un raport optim preț – calitate; 3.Dupa achiziția terenului contacteaza un Proiectant pentru o prima discuție, in vederea stabilirii arhitecturii si structurii de rezistența adecvate situației; 4.Mergi la Primaria localitații respective pentru depunerea Cererii de emitere a Certificatului de Urbanism: ai nevoie de actul de proprietate/ vanzare-cumparare/ titlu imobil – carte funciara, plan situatie - cadastru, chitanta de plata a taxei; 5.Dupa depunerea Cererii de emitere a Certificatului de Urbanism procedeaza la urmatoarea intalnire cu Proiectantul, in vederea elaborarii Documentatiei Tehnice pentru Autorizația de Construire; 6.In maxim 30 de zile va fi eliberat Certificatul de Urbanism, in care vor fi precizate Avizele si Acordurile necesare pentru rețele, siguranța și securitate, speciale, etc. din zona; 7.Accelereaza procesul de obtinere Certificatului de Urbanism; ulterior - a Avizelor/ Acordurilor și a Documentatiei Tehnice pentru Autorizația de Construire; 8.Mergi la Primarie pentru a depune Cererea de eliberare a Autorizatiei de Construire: ai nevoie de Certificatul de Urbanism, Avize și Acorduri obtinute, Documentatie Tehnica pentru Autorizatia de Construire vizata de un Verificator de Proiect, precum si chitanța de achtare a taxei; 9.In maxim 30 de zile va fi eliberata Autorizatia de Construire. - Atentie: Certificatul de Urbanism nu ține loc de Autorizație de Construire; - Autorizația de Construire este valabila 12 luni de la data emiterii, timp in care trebuie sa demarezi lucrarile de execuție; - Autorizația de Construire se poate prelungi inca 12 luni, dar trebuie sa mergi in timp util la Primarie. - Documentatia Tehnica are destinatia obtinerii Autorizației de Construire; pentru execuția efectiva a lucrarilor este necesar un Proiect Tehnic cu Detalii de Execuție.

Tapetul și noile mofturi

Tapetul este o modalitate perfecta pentru a decora peretii din locuinta ta. Poti sa alegi orice tip de tapet, de la culori calde sau aprinse, modele florale, pana la arabescuri complicate. Tipurile si modelele disponibile de tapet in acest moment pe piata sunt foarte variante si chiar nu va fi greu sa iti gasesti ceva pe placul tau. Desi mult timp tapetul a fost considerat depasit, si asta mai mult din cauza ofertei limitate. Imaginea dinamica pe care o ofera unui interior, complexitatea si varietatea sunt atuurile speculate la maxim de catre “adeptii tapetului”. Din fericire, aplicarea tapetului necesita mult mai putin deranj si munca decat in cazul unei zugraveli clasice. Datorita descoperirilor tehnice din domeniu au aparut foarte multe tipuri de tapet realizat din materiale care respira sau lavabile, contra insectelor si chiar izolante. Astfel, tapetul poate sa fie folosit chiar si in bucatarii sau in baii.

De ce sa alegem peretii despartitori

Realizarea de pereti despartitori este una dintre cele mai intalnite metode de reamenajare a spatiului in locuinta, romanii fiind tot mai atrasi de astfel de proiecte, considera Hornbach, retailer de materiale de constructii si gradinarit. Peretii despartitori sunt realizati din gips-carton si reprezinta o alternativa la cei masivi, din caramida sau BCA. Dincolo de rolul de separare a incaperii si de reimprospatare al ambientului, acestia ofera protectie impotriva incendiilor si zgomotelor si tin loc de izolare termica. Mugurel - Horia Rusu, Directorul General al Hornbach Romania, a precizat: "Achizitia de produse necesare construirii de pereti despartitori a cunoscut un trend crescator in ultimii ani, in principal datorita faptului ca acestia contribuie la economisirea de energie si timp. Totodata, clientii nostri aleg sa construiasca pereti despartitori si pentru ca vor sa-si creeze un spatiu de locuit pe masura nevoilor lor, intr-un mod rapid, simplu si cu un efort redus". Acesta a mai adaugat ca un factor important de care trebuie sa tina cont clientii in momentul cumpararii de produse necesare construirii de pereti despartitori este ca acestea sa indeplineasca cerintele de protectie fonica, termica si rezistenta la foc, intrucat extinderea unui incendiu intr-o incapere este influentata esential de comportarea la foc a materialelor de constructie cu care este realizata incaperea.

Baia atrage tot mai mult atentia prin design

In ultimii ani, baia a devenit tot mai mult un spatiu de relaxare in casele romanilor. Insa acestei incaperi nu i s-a acordat intotdeauna importanta cuvenita, ea devenind tot mai importanta in viata oamenilor odata cu adoptarea tendintelor internationale de amenajare a locuintelor. Camelia Olesen, director executiv al Kuma Romania, producator local de lavoare, blaturi si mobilier pentru bai si bucatarii, a precizat: "Gustul romanilor pentru obiecte sanitare a inceput sa se dezvolte in urma cu mai bine de patru decenii. In acea perioada, acestia apelau pentru a-si amenaja baile la lavoare in forme rectangulare, din ceramica sau portelan, in culori calde de alb - unt, verde pal si maro. Tot in acea vreme a fost dezvoltata notiunea de compozit si au aparut noi materiale si tehnologii, cu ajutorul carora la inceputul anilor "80 au fost lansate, pe piata americana, ce-i drept, primele lavoare din marmura compusa alba si alba cu insertii gri." Desi preferinta europenilor si, implicit, a romanilor, pentru lavoarele ovale sau rotunde din ceramica sau portelan alb, alb cu insertii gri sau marmura compozita neagra a fost de neclintit o buna perioada de timp, evolutia si cerintele clientilor pentru amenajarea de bai - SPA au devenit tot mai pregnante. "Romanii au trecut de la lavoarul simplu, de dimensiuni de pana la 60 cm pe piedestal sau fixat pe mobilier, la cel ceramic, la fel de mic, insa incastrat pe placi de granit.", a spus Camelia Olesen. La ora actuala, baile romanilor sunt amenajate intr-un stil contemporan, care combina functionalitatea cu design-ul subtil, elegant sau minimalist. Liniile fine, simple, caracteristice bailor actuale, fac din baia comuna a deceniilor trecute doar o amintire. In prezent, atentia intr-o baie incepe sa cada pe lavoar, confectionat din materiale diferite fata de celelalte obiecte sanitare. In ceea ce priveste trendurile de viitor ale lavoarelor si mobilierului de baie, Kuma spune ca exista un curent in care se merge pe lavoare foarte putin adanci, cu scurgeri ascunse in fante, in unghiuri diferite, sau lavoare cu boluri asimetrice, monobloc. De cealalta parte, mobilierul are fie forme rectangulare, linii caracteristice ambientarilor moderne, minimaliste, fie forme curbe, specifice amenajarilor clasice, romantice.

Şemineul intregește familia

Şemineul este elementul fundamental al unei case, întrucât acesta se montează în locul cel mai important din camera de zi. Este punctul de atracţie principal pentru întreaga locuinţă şi reuneşte în faţa lui întreaga familie, fiind aproape simbolul pentru căldura şi liniştea unei familii. Şemineul trebuie ales astfel încât să fie plăcut estetic, să conţină un focar adaptat la îmbrăcămintea exterioară şi să fie racordat la un coş de fum sigur şi eficient, ne-a consiliat domnul Mircea Cosmin, managerul fabricii de şeminee "Acantus 3D" din Râşnov, judeţul Braşov, singurii producători de finisaje de şeminee din România. Domnul Mircea Cosmin ne sfătuieşte să ne adresăm firmelor specializate în domeniu, care pot asigura consiliere tehnică de specialitate şi care pot asigura corelarea dintre şemineu, focar şi cosul de fum. Trebuie evitată construcţia "pe bucăţi" cu firme diferite întrucât în cele mai multe cazuri apar probleme care nu pot fi rezolvate ulterior. Producătorii de focare şi seminee acordă garanţie numai dacă instalarea a fost efectuată de către o firmă specializată. De multe ori, deoarece nu toţi comercianţii cu amănuntul oferă servicii de instalare la domiciliu, utilizatorii încearcă ei insisi instalarea sau se bazează pe experienţa unor zidari, situaţii în care pot apărea o serie de probleme în funcţionarea şemineului. Un şemineu complet este definit prin trei elemente principale: focarul (incinta unde ard lemnele), coşul de fum şi şemineul (finisajele externe). Toate trei sunt în strictă legatură, dar fiecare se calculează şi are preţ independent! În proiectarea unui şemineu cea mai importantă cerinţă este aceea să nu facă fum în încăperea unde este montat şi, nu în cele din urmă, să fie obtinut un randament termic sporit combinat cu estetica finisajelor externe. Principiul de funcţionare pentru focarele închise clasice se bazează pe convecţia aerului: circulând de jos în sus pe lângă focar, aerul se încălzeşte şi se ridică în hotă de unde este evacuat prin grile în încăpere. Pentru focare cu aero-ventilaţie, un ventilator preia aer proaspăt (recomandat din exterior) şi îl trimite forţat să circule printr-un sistem constructiv ce înconjoară focarul preluând în acest caz cea mai mare parte a căldurii emanate şi ajungând printr-un sistem de tubulatură în spaţiile dorite. În lecturile de specialitate găsim reguli care ne conduc la forma şi dimensiunea corectă a focarului astfel încât să nu avem scăpări de fum în ambientul şemineului. În realitate, "motorul" şemineului este coşul de fum, care trebuie studiat bine pentru a fi siguri că asigură depresiunea necesară evacuării fumului, făcând astfel ca scopul şemineului şi formei focarului să fie acela de a conţine un foc al cărui fum să fie extras în condiţii optime. Pentru a înţelege care este forma focarului cea mai adaptată trebuie să avem câteva cunoştinţe de aero­dinamică şi termodinamică. În primul rând fluxul de aer care facilitează combustia şi care trece prin materialul combustibil depinde de grătarul pe care este aşezat lemnul, de construcţia focarului şi de modul de aşezare a lemnelor în timpul arderii influenţând astfel rapiditatea arderii, temperatura fumului şi evacuarea acestuia. În al doilea rând trebuie asigurată admisia de aer proaspăt oxigenat şi cantitatea care se amestecă cu gazul de combustie din focar, producând astfel un amestec de evacuare în focar şi coşul de fum. Un bun tiraj este asigurat de construcţia focarului care trebuie să asigure amestecul optim între cele două elemente enumerate. Siguranţa funcţionării unui şemineu este întotdeauna suma a mai multor factori. Primul aspect este legat de alegerea focarului: un focar eficient, sigur şi bine construit este baza unei funcţionări corecte. În al doilea rând trebuie făcută cu maximă atenţie corelarea între tipologia focarului şi cea a coşului de fum, astfel încât calculaţia acestuia să fie făcută corect şi fără compromisuri. În al treilea rând este important să se înţeleagă că nu există un "şemineu bun pentru toţi", astfel încât oricare dintre ele se personalizează în funcţie de locul de amplasare, de poziţia faţă de coşul de fum, de tipo-dimensiunea casei, de rolul termic şi estetic dorit de fiecare. Astăzi oferta de şeminee este vastă, astfel încât producătorii tind spre forme din ce în ce mai extravagante, lăsând în urmă rolul principal al şemineului şi modelele clasice consacrate şi bine definite în timp. Să nu uităm rolul din totdeauna al şemineului, acela de a încălzi cu înaltă eficienţă aducând o economie energetică în respectul naturii, funcţionând fie cu lemne, fie cu brichete din rumeguş. Montarea unui şemineu într-o casă finalizată este posibilă, tehnic vorbind, dar trebuie să ţineţi cont de faptul că se vor executa lucrări de construcţie (spargerea plafonului, străpungerea acoperişului, tencuieli, etc) care reprezintă un disconfort pentru locatari. Varianta cea mai recomandată în acest caz este construcţia unui coş de fum exterior, în aşa fel încât să se evite spargerea succesivă a plafoanelor şi ocuparea de volum inutil din camere. Dacă beneficiarul doreşte să fie folosit vechiul coş de fum, în prealabil trebuie verificată foarte atent etanşeitatea acestuia şi diametrul intern pentru evacuarea fumului. Moda Tendinţele sunt spre gama de şeminee "design", unde se pune accent mai mult pe partea fantezistă a realizării finisajelor de şeminee. Totuşi vin din urmă comenzile pentru şemineele clasice şi rustice, din motive melancolice şi de tradiţie. Din punct de vedere estetic, domnul Mircea Cosmin identifică patru categorii mari de şeminee: - şeminee medievale, preponderent din piatră sau calcar masiv, de dimensiuni mari, cu un focar amplu deschis din şamotă, care necesită o foarte bună calculaţie a evacuării fumului; - şeminee rustice, unde la construcţie se folosesc în general cărămidă, piatră, piatră cioplită, lemn masiv îmbătrânit; - şeminee clasice, unde materialele care predomină sunt marmura, piatra şi lemnul; - şeminee contemporane - în strânsă legătură cu tendinţele de amenajare interioară din perioada respectivă, şeminee moderne, la care inoxul, marmura, sticla, fonta, etc. alături de imaginaţie definesc conturul unui şemineu de natura hi-tech. În funcţie de focar şi finisaje un şemineu poate costa câteva zeci de mii de euro Preţurile pentru focare pornesc de la 250 euro+TVA şi pot ajunge până la 12.500 euro+TVA, acest lucru depinzând de caracteristile tehnice şi estetice ale produselor. Pentru finisajele de şeminee preţurile încep de la câteva sute de euro (cele produse în serie în fabrica "Acantus 3D" din Râşnov) şi ajung până la 20.000 euro (cele antice, unicate, recuperate din castele vechi şi recondiţionate) La Şeminee KaminoFocus sunt disponibile şeminee cu preţuri cuprinse între 1.600 - 2.100 euro, şeminee premium de la 2.100 - 5.000 euro şi şeminee exclusiviste cu preţuri între 5.000 - 17.000 de euro. Aceste preţuri orientative sunt pentru şeminee finalizate, cu transport, TVA inclus şi montaj oriunde în ţară. "Nu taxăm clienţii în funcţie de distanţă", subliniază domnul Florin Georgescu, de la "Şeminee KaminoFocus". Firma "Gaftos Production" din Boldeşti- Scăieni comercializează şeminee de la 1.800 euro, gama low la 7.000 euro, gama de lux (preţuri la cheie cu montaj inclus), dar domnul Eugen Gaftoi reprezentatul firmei, spune că exista şi şeminee exclusiviste care costă 10.000-20.000 euro. Firma E.G.S. Building Construct din Jilava, lângă Bucureşti, oferă şeminee complete, cu preţuri cuprinse între 1500 şi 6000 euro+ TVA, inclusiv finisaje personalizate. Oferta firmei este un şemineu complet, cu finisaj din marmură, la preţul de 1550 euro+TVA. Preţul mediu al unui şemineu cu încălzire convenţională este de 2500 - 3200 euro+TVA, în timp ce preţul mediu al unui şemineu cu focar centrală termică este de 3200 - 4300 euro+ TVA, ne-a spus domnul Dan Roşca reprezentatul firmei. Site-uri: www.semineebrasov.ro www.focareseminee.ro www.cosuridefum.com www.seminee-kaminofocus.ro www.semineeromania.ro www.seminee-gaftos.ro Reguli pentru amplasarea semineului Podeaua trebuie să fie capabilă să suporte greutatea şemineului. Poate părea evident, dar nu uitaţi că unele şeminee pot fi extrem de grele, ca să nu mai vorbim de greutatea unei instalaţii compuse dintr-un focar din fontă îmbrăcat complet în piatră sau cărămidă. Etajele de case vechi cu grinzi de lemn se pot prăbuşi uşor dacă nu se face un calcul de rezistenţă a acestora şi dacă nu se găsesc soluţii de distribuţie pe suprafeţe mari a greutăţii. În cazul montării unui focar deschis, se verifică întotdeauna distanţele de siguranţă faţă de pereţi şi mobilier impuse de către producător. Dacă podeaua este confecţionată din material combustibil (de exemplu, parchet), trebuie să fie protejată cu material incombustibil şi izolant, plasat sub şi în jurul şemineului pe o distanţă suficient de mare care să ofere siguranţă în exploatare. Camera în care sistemul de încălzire poate fi instalat nu trebuie să conţină alte echipamente pre-existente care folosesc acelaşi principiu de funcţionare, dacă acestea nu folosesc pentru combustie aer din exterior, de exemplu. În niciun caz nu pot fi instalate în locuri unde sunt sau vor fi prezente aparate cu tiraj natural, pompe de căldură sau conducte de aer colective. Alimentarea cu aerul necesar arderii trebuie să fie egală cu o secţiune liberă de cel puţin jumătate din secţiunea liberă a coşului, dar nu mai puţin de 200 cm pătraţi pentru dispozitive cu foc deschis (focare deschise sau focare cu dublă deschidere) şi 80 cm pătraţi pentru dispoziţie cu foc închis tradiţional (de ex. sobe). Aceste guri de admisie trebuie să fie protejate cu o grilă care nu reduce secţiunea necesară liberă şi plasate astfel încât să nu poată fi blocată în mod accidental. Debitul de aer poate fi, de asemenea, obţinut de la o cameră adiacentă, cu condiţia să fie liber fluxul de aer. În camera adiacentă nu trebuie să fie nici un alt echipament de ventilaţie forţată sau alte generatoare de căldură. Reguli pentru evacuarea fumului Instalarea coşului de fum trebuie să fie efectuată astfel încât să se asigure etanşeitatea elementelor componente, fiind astfel capabile să reziste produselor generate de procesul de ardere şi de condensare. Nu se foloseste niciodată aluminiu. Cele mai bune materiale sunt din oţel inoxidabil sau ţevi emailate de fier pentru sobe, oţel inoxidabil şi şamota termoizolată pentru şeminee. Conducta de fum trebuie să fie uşor inspectabilă, pentru a fi curăţată de funingine şi depuneri şi, pe tot parcursul de secţiune, constantă. Totodată trebuie să fie evitat pe cât posibil utilizarea de curbe deschise mai mult de 45 grade. Legăturile dintre piesele componente vor fi obligatoriu sigilate cu mastic refractar. Canalul de ardere trebuie să fie impermeabil şi izolat corespunzător, trebuie să reziste la solicitări mecanice normale, la temperaturi ridicate şi la acţiunea produselor de ardere şi de condensare a lor. Coşul de fum trebuie să aibă axa pe verticală, să asigure protecţia materialelor inflamabile prin izolaţii corespunzătoare, să aibă secţiunea interioară de preferat circulară, sau dreptunghiulară dar cu colţurile rotunjite rază de cel puţin 20 mm în ceea ce priveşte secţiunea şi înălţimea coşului, se vor respecta instrucţiunile producătorului de seminee. La baza de fum trebuie să fie prevăzută o cameră de colectare a condensului, o uşă de vizitare şi curăţire iar capătul terminal să fie prevăzut cu elemente speciale care asigură evacuarea fumului. Coşul de fum trebuie să gestioneze funcţionarea doar a unui singur consumator. În general se caută şemineele moderne, urmate de cele rustice şi apoi de cele clasice. Florin Georgescu, de la "Şeminee KaminoFocus" susţine că o uşoară creştere a observat-o, faţă de anul trecut, la gama de şeminee metalice, minimaliste, care se pretează amenajărilor actuale, adaptându-se perfect noilor tendinţe în materie de design interior. Dan Roşca, de la "E.G.S Building Construct", consideră că tendinţa actuală este minimalismul: focare cu geam drept, serigrafiat (doar geam, fără rama vizibilă a uşii), cu finisaje minimale, practic ancadramente cât mai simple, din materiale deosebite - sticlă, oţel, cupru, capabile să scoată în evidenţă personajul principal, focul. Trendul pieţei de şeminee este pe linia modernă, minimalistă de focare şi seminee, este de părere şi Eugen Gaftoi. În acelaşi timp stilul clasic se menţine în preferinţe deoarece nu se demodează. Domnul Gaftoi observă o scădere a cererii de şeminee rustice (cel mai vândut în România în ultimii ani). Acest trend se manifestă în toată Europa. O altă tendinţă a pieţei de lux este preferinţa faţă de focare cu suprafaţă vitrată mare şi prezenţa acesteia pe două sau trei laturi ale şemineului. Tendinţa minimalistă se manifestă în toate stilurile de şeminee, subliniază domnul Gaftoi.

Noile tendinte de amenajare pentru 2013

Combinarea armonioasa de culori, cu treceri de la nuante vivace precum portocaliu, albastru sau verde smarald, la nuante simple de beige sau maroniu, se numara printre principalele tendinte in design interior din aceasta primavara, potrivit Hornbach, retailer locali de materiale de constructii si gradinarit. In aceasta primavara, in amenajarea interioara sunt indicate atat nuantele puternice, cat si cele simple. Accentele in locuinta cad pe lampile moderne, tablourile care ies in evidenta, dar si pe alte elemente cromatice de stil. Tot in aceasta perioada se poarta si florile, fie ca vorbim de tapet, perdele sau covoare. Stilul Flower Fashion Ambientul nu a fost niciodata mai floral ca in aceasta primavara. In cadrul acestui stil, imaginile florale pictate, intr-o realizare aproape impresionista, infrumuseteaza materialele, lenjeria de pat, tapetul, materialele decorative sau covoarele. Fiecare incapere devine o oaza de inspiratie si poarta amprenta primaverii. Pentru a completa decorul in mod armonios, pot fi alese piese de mobilier colorate, balansoare sau scaune în culori vii. Nu trebuie să lipsească nici lămpile din material textil, pernele moi în culori diverse, covoarele deschise şi plante cât mai multe în toate colţurile camerelor. Stilul Light & Dark Spatiile intunecate capata de asemenea un rol din ce in ce mai important in arhitectura. Astfel, non-culorile alb si negru isi gasesc tot mai des utilizarea in decorarea spatiilor interioare - insa numai in combinatii cu nuante aprinse - altfel incaperile au un aer sobru si incomplet. Modelele sunt grafice, realizate deseori cu accente puternice, liniare, spre exemplu modele de fagure, dungi, zigzag sau clasica tabla de sah. De aceasta data accentele pot fi realizate cu corpuri de iluminat metalice, tesaturi in dungi si in carouri, iar pentru un ambient deosebit este recomandata folosirea unei podele albe si vopsirea peretilor in tonuri de gri. Stilul Pure & Simple Culorile propuse sunt tot mai pale si patrund in locuinte tonurile maronii si beige, asigurand o ambianta naturala, confortabila. Ansamblul creat are un efect calm, discret si valoros. Modelele sunt inspirate de natura: lemn, nisip, piatra, plante si animale. Accentul se pune pe suprafetele realizate din panouri de lemn, tencuielile calcaroase sau naturale, materialele de panza si lana. Pentru a crea un ambient care sa se incadreze in acest stil, peretii pot fi placati cu lemn in tonuri de ciment, perdele sub forma de panouri si rame foto cu fotografii retro - alb-negru. Stilul Ocean Feeling Albastru este in continuare culoarea preferata a europenilor, urmata indeaproape de rosu, potrivit specialistilor Hornbach. Aceasta tendinta este marcata pe de o parte de culori tropicale, nuante de portocaliu, puternice, pe de alta parte de nuante de apa, pietre pretioase si semipretioase cum ar fi turcoazul, lapislazuli, opalul si smaraldul. Ocean Feeling reprezinta o lume decorativa intensa cu un continut majoritar grafic - de la dungi pana la romburi, orice poate fi binevenit aici. Iar lumanarile, vazele si tablourile creeaza accente pline de stil. Nu trebuie uitate nici lampile atarnate deasupra mesei, usile albe sau podeaua din lemn.